Mă surprind rotindu-mă cu disperare
în sensul invers rotației pâmântului
apoi într-o clipă de răgaz teoretizez bățul de chibrit
înalț câteva ode unei buburuze încăpățânate
mai întotdeauna pe paralela 45
deși la pol ar fi fost mai simplu să țin cadența
dar nu am găsit niciun funcționar
să-mi pună o ștampilă de conformitate
cine să mai creadă în paralele la minus cinzeci de grade
dacă nu ai un dosar cu mărturii și numere de înregistrare
oricum eu aș fi pus acolo ecuatorul
dar nu consultă nimeni un poet despre așa ceva
chiar dacă ei au scris și biblia și coranul
și mai știu eu ce alte cântări ale tuturor cântărilor
dintr-un început al tuturor începuturilor
când a jale când a dor de ducă
din când în când o aureolă boreală
precum o încercare de metaforă
pe când eu tot încerc să țin pasul cu rotația pământului
în așa fel încât ziua să nu se sfârșească niciodată
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.