Umbra liniștii
Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniștii
Și parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Și adună-ți frunzele
risipite prin ceață,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu ești din nou
ca la-nceput de viață.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre rouă
- poezii despre plâns
- poezii despre nuferi
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre alb