Dialog de iarna

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute...
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit...
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
-- Să viu?
-- Oh! mi-i frică...
-- Vezi!
-- Hai!
-- Am venit;
-- Unde?
-- Lângă tine;
-- Plâng...
-- Plâng...
-- Taci...
-- Hai...
-- Hai;
-- În infinit...
-- În infinit;
-- Cântă...
-- Vis;
-- Da...
-- Nu.
-- Nu...
-- Minus;
-- Minus...
-- Plus;
-- Plus...
-- Armonie.
-- Armonie...
-- Când?
-- Când...
-- Poate;
-- Poate...
-- Of!

Fereastra e-o poemă de plumb, si de scântei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde...
Sirenele de muncă vibrează, plângător;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior...
-- Unde... Unde?!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!