Ploaie in glastre

Şuieră ploaia în glastre
Şi florile-s aspre şi netezi,
Iar viscolul ninge albastre
Şi dulci ape calde şi repezi.

Frunzele rupte în şoaptă
Puhoaie de nori le adună,
Iar vântul se tânguie-n poartă
Cu dinţii lui albi râde-n lună.

Se culcă potopul pe ramuri
Lăsându-le draga iubire,
Pe drumuri un cal fără hamuri
Se plimbă-n noroi şi mâhnire.

Ploaia în glastre topeşte
Cu ropote triste şi-amare,
Doar luna pe cer mai păzeşte
Urcuşul de stele agale...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!