Ploaie in glastre
Șuieră ploaia în glastre
Și florile-s aspre și netezi,
Iar viscolul ninge albastre
Și dulci ape calde și repezi.
Frunzele rupte în șoaptă
Puhoaie de nori le adună,
Iar vântul se tânguie-n poartă
Cu dinții lui albi râde-n lună.
Se culcă potopul pe ramuri
Lăsându-le draga iubire,
Pe drumuri un cal fără hamuri
Se plimbă-n noroi și mâhnire.
Ploaia în glastre topește
Cu ropote triste și-amare,
Doar luna pe cer mai păzește
Urcușul de stele agale...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cătălina Melinte. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.