Fii steaua mea
te-aș fi iubit cu cea din mine, ascunsă
cum nu te pot iubi cu cea din ochii tăi
fără vreo taină de inimă răpusă
și fără teama îngerilor răi.
te-aș fi urcat acolo sus unde ți-e locul
și poate-aș fi-ngrădit cu ce n-ai fi aflat
aș fi venit și m-aș fi-ntors cu totul
și-n urm-aș fi lăsat doar un argat.
ne-am fi-nvățat deodată ce-i iubirea
nici eu nu știu, nici tu nu ai simțit
din graiul nopții ascultând tăcerea
cu nerăbdarea-n tâmple de-a fi un infinit.
rămas în gând, doar bob de rouă stinsă
așa mi te închipui și acum
privind la flacăra din mine ce-i aprinsă
și deslușind gravura dintr-un vis ce-i scrum.
te-aș fi iubit de-aș fi știut vreodată
c-a ta e șoaptă ce buzele-mi strivesc
dar te-am urcat pe steaua cea mai 'naltă
și nici nu știu de-n Carul Mare te găsesc.
rămâi să mă alinți în fiece visare
nu vreau vreodată chipul a-ți vedea
fii steaua ce-am urcat-o c-o magică suflare
să te iubesc așa cum vreau în mintea mea.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
