Efemer

prin valul vremii
trec și eu
înot în vise
și în lacrimi
în zâmbete
în curcubeu
în primăveri
și versuri albe
atăt de efemer
e totul....
încât nu știu
ce să adun
o resemnată
nepăsare
sau florile
ce-mi ies în drum
privesc spre asfințit
de soare
sărut pământul
cu nesaț...
amprenta timpului
mă doare
rămân adesea
fără glas.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!