De stirpea cuvintelor
Strămoașa noastră, marea,
apa, strămoașa noastră,
ea din care am ieșit
ea de care ne este sete
e tot la fel de mult predestinată uscării
cum suntem noi predestinați cuvântului
sub flacăra aceasta
predestinată să se ardă pe sine.
Lacrima care-mi curge pe obraz
dac-aș fi plâns-o tot timpul
aș fi putut să disprețuiesc cuvântul
ca pe ceva cu mult mai etern.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre cuvinte, citate de Nichita Stănescu despre cuvinte, poezii despre timp, citate de Nichita Stănescu despre timp, poezii despre foc sau citate de Nichita Stănescu despre foc
