Improvizare

Tu, omule, cu destinul tuns chilug
Şi zilele destrămate până la secunde,
Te spintecă lăuntric un ţipăt prelung –
Dar cine-l aude?

Îmbrăcat în hamuri ca un cal de rasă
N-ai tras nici o brazdă, nici plug n-ai văzut.
Peste sânul zării – liniştea rămasă:
Ai tăiat o hrincă, cerul ai vândut.

Ai lovit în horă, de-au rămas în sat
Braţele de ceară într-un cerc restrâns –
Mai încing un dans ca pe un oftat:
Viaţa mi-e durerea după care-am plâns.

Câţi suntem la număr? Cât ne-om ţine oare?
Să nu dăm gândirea să ni se repare
După "bunul simţ" al vre-unui ghid
Care-n loc de inimă şi-a-nălţat un zid.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!