mlădie
vin
dinspre rădăcinile vântului
plec
înspre oul mirării, luminii, nu știu
câte traiectorii am scrijelite
cu taină
în «după-casa» dorului, ude
streșini bătrâne ghețuri noi
învață
dinspre care înspre care
cine pe cine se are
ah, du-te-vino
eliptic, din aproape-n aproape firul
o șuviță mlădie din rădăcinile vântului
îmi deșiră trupul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
