Amant

Din ceruri îmi făcea tingire
Şi piele de vital din nori,
din zorii zilei, amurgire,
cotorul verzei, napi cu flori,
vin din oţet şi-adeseori,
dintr-o purcea, moara de vânt,
din ştreang o jurubiţă, ori
din popa burduhos, un sfânt.

Aşa m-a înşelat iubirea –
De colo-colo dus de nas...
Nu-i om pe lume-n toată firea
Să nu fi dat (daca-ar fi tras
Ce-am tras la fiecare pas)
Şi ţoale şi-albituri, decât
Să fiu-aşa cum am rămas
Amantul singur şi-amărât.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!