De nu te cunoşteam...

Iubito, dacă nu te cunoşteam,
Ce liniştit eram în clipa asta!
M-aş fi uitat indiferent pe geam
Cum un vecin se bate cu nevasta,

Nu mai aveam obsesii, fel de fel,
Pe unde eşti, ce naiba faci, cu cine?
Luam şi eu de lesă un căţel
Şi mă holbam pe-alee la vecine,

Nu trebuia să-ţi tot ofer cadouri,
Să te aştept cu ceasurile-n parc,
Să-mi crească nervii dincolo de nouri
Şi-apoi să-mi ia o zi să mă descarc,

Nu mai stăteam cu ochii în tavan
Întreaga noapte, ascultând Vangelis,
Nu mai citeam panseuri de Cioran,
Nici epigrame de Râpeanu Elis,

Nu căutam pe facebook urme noi
C-ai fi intrat sau chiar că eşti prezentă
Şi nu mai faci pe mortu-n păpuşoi
Când vreau şi eu să te mai fac atentă,

Nu sufeream, cum tot mă zbat acum,
Când dai un like rivalilor, în pripă,
Puteam să-mi văd, ca oamenii, de drum...
Sau... m-ar fi chinuit o altă tipă!?

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!