De nu te cunoșteam...
Iubito, dacă nu te cunoșteam,
Ce liniștit eram în clipa asta!
M-aș fi uitat indiferent pe geam
Cum un vecin se bate cu nevasta,
Nu mai aveam obsesii, fel de fel,
Pe unde ești, ce naiba faci, cu cine?
Luam și eu de lesă un cățel
Și mă holbam pe-alee la vecine,
Nu trebuia să-ți tot ofer cadouri,
Să te aștept cu ceasurile-n parc,
Să-mi crească nervii dincolo de nouri
Și-apoi să-mi ia o zi să mă descarc,
Nu mai stăteam cu ochii în tavan
Întreaga noapte, ascultând Vangelis,
Nu mai citeam panseuri de Cioran,
Nici epigrame de Râpeanu Elis,
Nu căutam pe facebook urme noi
C-ai fi intrat sau chiar că ești prezentă
Și nu mai faci pe mortu-n păpușoi
Când vreau și eu să te mai fac atentă,
Nu sufeream, cum tot mă zbat acum,
Când dai un like rivalilor, în pripă,
Puteam să-mi văd, ca oamenii, de drum...
Sau... m-ar fi chinuit o altă tipă!?
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.