Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l lovești,
Că se aprinde jarul și totul pârjolești.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăsește vadul ei.
Apa stinge focul, macină și piatra,
Focul arde totul, cenușă e vatra.
Fără ele, însă, nu poți să trăiești.
Cu piatra neîncinsă, poți să construiești.
Dacă și apa și focul, poți să le-îmblânzești,
Ți-ai găsit în lume locul. Meriți să trăiești.

poezie de (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook