Poveste fără sfârșit (va continua...)
Printre porii albaștrii ai mochetei
rup gâtul firimiturilor
cu piciorul
vine sfârșitul lumii...
tunete și potopuri
va exista oare cineva
să-mi întindă o mână de ajutor
din lemnul de pod
putrezit
sub mocheta
pe care călca Noe
cu arca...
Animalele 2 câte 2
urcau ușa
ca să nu fie ploaie
ca viața...
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre zoologie
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșitul lumii
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre lemn
- poezii despre existență
- poezii despre animale