Gel de păr

cânt şoptit, apoi mai tare
sub balconul tău precum
odinioară amorezii – tu ungi cu usturoi
cercevelele, tocul, mânerul ferestrelor
lapoviţa îmi strică părul dat cu gel
şi machiajul de clovn
plec murmurând, bocancii sunt uzi, grei
ude mâinile, goale
tu repetai cu voce ascuţită refrenul
dintr-o reclamă de la un televizor
la odorizante pentru toaletă
mă opresc în faţa unei vitrine
la magazinul din colţ, îmi refac
pieptănătura, nu-mi iese şi plâng blestemând
lapoviţa

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!