Septembrie

Când pomii dau a doua oară-n floare şi-şi
trag mireasma parcă nu din lut ci chiar din
frăgezimea de-nceput, adu prinos zeiţei
născătoare.

În simple meşteşuguri priceput, te-apleci
pe nicovala purtătoare, îngândurare pe
îngândurare, visându-ţi ziua-n care te-ai
născut.

Cum luna albă-n cer adânc sporind te-află
cu capul către nord dormind, reamintindu-
ţi golurile febrei,

din cumpăna cu braţele de-argint
învinse greul vieţii tresărind
cu tot preaplinul dulcilor septembrii.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!