Nebunilor

Nebunii au avut izbândă
Proscrişi în ochi scânteietori
Din bănci de lemn şi din altare
În cercul lor de cuci închişi
Şi dup’a stelelor schimbare
Pe toţi ai lumii i-au proscris.
Cusute laolaltă cu fire verzi de iarbă
Câmpiile întinse iar se smeresc sub paşi
Grăbite continente înoată prin oceane
Cu mine în spinare,
Ca mersurile-n pas.
În raza dimineţii văd linia de pornire
Şi-n gardul închisorii văd găuri disperând;
Nebunii de pe stânga se chinuie să intre
În logica absurdă
A plânsului râzând...
Se uită unii-n’tralţii
Şi văd doar găuri negre
Ce devorează sorii din cuibul minţii lor
Când prima linie fi-va ca ultima
În spate,
Dreptatea se va-mparte nebunilor,
Doar lor.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!