Travaliul armoniei

Incercam sa ma prabusesc,
Dar caderile imi erau interzise.
Poezia-si intindea nefiresc,
O plasa de capcane deschise
Ma straduiam sa ma zdrobesc,
Atingeam doar umbra pamantului,
Zdrobeam fructul viu al cuvantului,
Plin de seva, mirosind paganesc.
Peste tot ramuri greu incarcate,
De noeme cu sensuri fertile,
Imi scrijeleau emotii febrile,
Sorbindu-ma cu aviditate.
Deveneam un copil neindemnatic,
Patruns intr-un joc interzis,
Intr-un primordial paradis,
Neingradit de vreo zeitate.
Ma hraneam jinduita cu sensuri,
Ramanand mereu o flamanda.
Simteam o nevoie crescanda,
Sa patrund adanc neintelesuri.
Dintr-o data o tacuta semanta,
Germinand, a nascut cuvinte,
Si din mana-mi asudata, fierbinte,
Un vers s-a-ntrupat in fiinta.

poezie de Simona Paraschiv
Adăugat de AnoMiSs
Comentează! | Votează! | Copiază!