Hei

începusem urcușul când...
Bine ai venit, Tristețe-doamnă, să-mi trezești
călcâiul
uitase
ierbile amare, frumoase... și oră ție îți deplâng
împietrirea
cadranul alb, minutarul răscolindu-ți cardinal
prin carne
.................
dintr-o suflare, ca și cum aș fi băut aceste cuvinte,
le-am întins foii!
.................
hei, nu eu
nu sunt baciul vostru, oi-litere, litere-oi,
nu vă pasc și nici călcâiul amintit nu-l dau
pășunilor străine... de astăzi, aveți
Tristețea păstoriță, ea vă mână,
vă smulge mieii vânzându-i abatorului chimic,
vă tunde și din lână
atât îmi împletește: un brâu și o mănușă
că doar o mână am ce știe a scrie
și numai o coloană îndoită iată

urc și nu mi-e greu la deal
găsesc în cale frânturi de ideal de aur
din vremea când am fost un tânăr faun... hei,
unde și cui mă lași, Tristețe, întoarce
oi și
călcâi
nu vezi cum șchiopătez?!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook