Replică domnului Vanghele

Dac-aş fi o primăvară
Liliac bătând în floare,
Ţi-aş cădea plângând în palmă,
De sărutu-ţi fiindu-mi foame.

În ocean de pasiune
Aş fi val de jad şi stele
Şi-n nisipuri m-aş ascunde
Printre degetele tele.

Peste stânci filigranate
Aş fi aurit mister,
Nu-s nici înger şi nici noapte...
Nu sunt nici pământ, nici cer.

Vezi?! Cântând sobor de îngeri,
Sub a sufletului harfă,
Eu voi fi izvor şi taină,
Gândurile-ţi să mă soarbă.

Cum, ţi-e teamă de o roză?!
Spinii mei doar te răsfaţă
C-o sălbatică privire...
Lumea ta va prinde viaţă!

Şi-n cearşafurile albe,
Parfumate, doi lunatici,
Îşi cern clipele frumoase,
Printre lujerii tomnatici.

Vezi şi următoarele:

Căutare