Când voi muri

Când voi muri, atunci, să mă-ngropaţi
În nemurirea dragostei de fraţi,
Iar sete dacă-mi fi-va de lumină,
Daţi-mi să beau din lacrima divină!

Când fi-voi verb, în veşnic ancorată,
Vreau să beau must din dragoste de tată,
Să fiu poem şi val... şi mângâiere,
Să risipesc pe cer poem de stele...

Universalitatea să mă-ngâne,
Să port în suflet dragostea de lume,
Transcendental, în înger transformat,
Să simt cum mă înalţ nelimitat.

În embrionul dragostei de mamă,
Născută-n cânt de voce diafană,
Să fiu de-a pururi cânt şi sărutare!
Să fiu celulă - magică licoare!

Şi ţărm şi val să fiu! Cuvânt şi lege,
Clepsidra pentru care timpul trece...
Foc, pace, simfonie şi fior...
Nu vreau să simt secundele cum dor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!