Se clatină un gând

Se clatină un gând
Şi cade, apoi piere,
Iubirea-i când şi când
Otravă, dar şi miere.

Îmi intră-n inimă
Şi-mi dă aripi să zbor,
Apoi cu patimă -
Rămân şi cu mult dor!

Şi vreau să mă tratez,
Dar nu e nici-un leac,
Şi tot mai mult oftez
Şi sufăr cât un veac...

Ce poate fi mai rău
Când iubeşti cu credinţă?!
- Să vezi sufletul tău
Pierzându-se în suferinţă!

poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!