Boala

Mă atinse necurata
Cu o febră ca de foc.
Nu mă lasă să-i spun: Gata!
Deocamdată-i şefă-n joc.

Corpul m-i la prins în chingi
Cu simptomele-i măiestre.
Nu te lasă să-l atingi,
Medicaţia-i de poveste.

Ochii-mi ard pe sticla rece
Şi pervazul îngheţat.
Călători de număr zece,
Trec cu pasul cadenţat.

Fruntea-mi este aplecată
Între tâmplele ce ard.
Pieptul stă în tuse seacă,
Printre braţele ce cad.

Pe picioarele de gheaţă,
Cu şosete croşetate,
Mi-a căzut privirea-n ceaţă
Şi speranţa de etate...

poezie de Liviu Reti (16 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!