Boala
Mă atinse necurata
Cu o febră ca de foc.
Nu mă lasă să-i spun: Gata!
Deocamdată-i șefă-n joc.
Corpul m-i la prins în chingi
Cu simptomele-i măiestre.
Nu te lasă să-l atingi,
Medicația-i de poveste.
Ochii-mi ard pe sticla rece
Și pervazul înghețat.
Călători de număr zece,
Trec cu pasul cadențat.
Fruntea-mi este aplecată
Între tâmplele ce ard.
Pieptul stă în tuse seacă,
Printre brațele ce cad.
Pe picioarele de gheață,
Cu șosete croșetate,
Mi-a căzut privirea-n ceață
Și speranța de etate...
poezie de Liviu Reti (16 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.