Ca o barcă în derivă

Ca o barcă în derivă
Navighez pe marea vieţii,
Dup-o dragoste fictivă,
Dus de valurile sorţii.

Şi e marea învolburată,
Mă izbeşte rău de stânci,
Mi-este viaţa tulburată
Şi plină de răni adânci.

Nu am leac pentru durerea
Ce sufletul meu o simte,
Am pierdut toată puterea
De-a mai merge înainte.

Navighez cu disperare,
Printre valuri de speranţă,
Poate la capăt de mare
Cineva-mi dă importanţă.

Şi-mi va arăta ce înseamnă
Când iubesc să fiu iubit,
Poate inima-mi îndeamnă
Să uite ce-a suferit.

poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!