Omul de zăpadă
Azi te îmbrac cu fulgi
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aștepți cu flori
din ierni pierdute-n
nopțile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simți vibrația mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinși, ce ard
pe chipul tău de gheață
ești omul de zăpadă
din grădina mea.
poezie de Maria Ciobotariu (17 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
