Cocoşul şi găina (fabulă)

Un cocoş pricăjit şi bastard,
Ce cânta îndrăcit dimineaţa pe gard,
După ce a venit într-un suflet pe sală,
(Înfoindu-se în costumul de gală!)
Cotcodăcea la găini să se ouă...
-Eu suratelor fac cât voi nouă-ş nouă!
Sunt sprinten şi chipeş! Ce să mai spui!
De n-aş fi, nici n-aţi scoate vreun pui...
Şi se întoarse cocoşul cu secera coadă,
Către o vecină ce o credea mai năroadă,
-Hei moţato!... cloceşti zi şi noapte,
Stăpânul când trece, vorbeşte în şoapte,
Te întreb uite aşa!... la nimereală...
-Pe voi găinile, ce atâta cloceală?
-O, Sire!... aşa-i datoria,
Prin asta noi creştem găinăria!
-Vai! lasă-mă... atâtea cocoane,
Clociţi şi scoateţi doar... lighioane
Şi nu sunteţi în stare, cât toarceţi la furcă,
Să daţi la iveală... o gâscă!... o curcă!?
-Apoi.. Sire! Ţi-o zic, deşii e-n van,
Să fii dumneatale curcan...

Morala
În orice caz, când nu ştii vina,
Nu te pune cu... găina!

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi, Fabule 2008 (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!