Suspinul clipei

Între mine şi tine
o sălbatică ceaţă
În spaţiul tău restrâns
lumina nu are loc
Poate trebuia să vii...
Înaintea zorilor
în lumea mea...
în sufletului meu.
Dar ochiul tău e orbit
de prea multă ceaţă
în dimineţi spânzurate
Şi mai ştiu că te-ai temut
de durată... de niciodată...

Îmi căutam calmul
în gânduri şi în singuratate.
Încet cad clipele albe...
şi eu le văd, le văd
peste o patimă învinsă
peste buzele rămase închise.
Suspin adânc ca la-nceput
în aşteptarea tăcută
când umbra ta a căzut
în suspinul clipei...
ucisă de lumina dimineţii.
Te-ai jucat cu sufletul meu
subţire şi obosit sub greutatea nopţii.

poezie de Teodora Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!