Suspinul clipei
Între mine și tine
o sălbatică ceață
În spațiul tău restrâns
lumina nu are loc
Poate trebuia să vii...
Înaintea zorilor
în lumea mea...
în sufletului meu.
Dar ochiul tău e orbit
de prea multă ceață
în dimineți spânzurate
Și mai știu că te-ai temut
de durată... de niciodată...
Îmi căutam calmul
în gânduri și în singuratate.
Încet cad clipele albe...
și eu le văd, le văd
peste o patimă învinsă
peste buzele rămase închise.
Suspin adânc ca la-nceput
în așteptarea tăcută
când umbra ta a căzut
în suspinul clipei...
ucisă de lumina dimineții.
Te-ai jucat cu sufletul meu
subțire și obosit sub greutatea nopții.
poezie de Teodora Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Teodora Popescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre dimineață
- poezii despre tăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre jocuri
- poezii despre gânduri
- poezii despre greutate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.