Nodul lacrimii îmi ştrangulează gâtul

Nodul lacrimii îmi ştrangulează gâtul inimii,
Mă întind ca o aţă de fum peste mâinile reci,
Coasa statuii îmi stoarce sufletu-n ceară
Apoi mă-mparte la dihori pe râpi şi poteci.

Dumnezeu mă trece prin urechile acului cosmic,
Mă prinde în fermoarul sacului eternităţii,
Privesc propria trecere prin ochii gângăniilor,
Îngerii se zbat nelămuriţi în pliurile vieţii.

Sunt depresiv cu gheara nodului în piept,
Secunda şchiopătează pe-o roată de rutină,
Am băut un pocal din otrava sânului tău
Să desăvârşesc polenul iubirii aici, şi în tină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!