Ferestre deschise
Daca vei parasi această primăvară si visul rătăcit,
Trezește-mă cu vântul ferestrelor deschise spre apus!
Dă-mi nemurirea lunii și împletește-mă cu-n răsărit,
Ce-ascunde in perdele de uitare, tot ce eu nu ți-am spus!
Pe mări pictate-n ochii tăi am ancorat corăbii între nori,
Însă furtuni le-au risipit la țărm uitat, scăldat de ploi!
Azi, pescăruși te-au sărutat cu vântul care îmi dă fiori,
Doar prin eclipse rătăcite ne mai atingem amândoi!
Ce vina port si cum sa fug? Ce-mi lași în sufletul pierdut?
Mă duci pentr-o secundă într-un abis uitat în flori de val,
Prin stropii ce se sparg la țărm pășesc ca un necunoscut,
Sunt naufragiat și-un orizont mă învelește cu-acest mal!
Un vis a mai rămas acum stingher prin nopți de catifea.
Iubirea mea te-a căutat mereu in frunzele cu ochi căprui!
Doar cântecul de valuri te-adoarme în stele și-n inima mea.
Cocorii care strigă acum în depărtari, te roagă să rămâi!
poezie de Daniel Luca
Adăugat de Daniel Luca
Comentează! | Votează! | Copiază!
