Dialog

Fermierul îngândurat
Trece la control în vie
Îl ia pe Cardinal la întrebat
De ce coacerea întârzie.
- De, stăpâne! Sunt vinovat,
Dar ploile şi mult frig...
Toate m-au întârziat,
Iar acum ziua mă încing.
- Eu, care am contat pe tine,
Fiind roz pe-o parte
Nu te-ai gândit şi la mine
Şi să-mi spui că nu se poate!
Gata! Te dau afară
Şi plantez numai Crâmpoşie
Să fac mult vin iară,
Ca să scap de sărăcie!
- De ce să spun şi mi-e ruşine,
Dar mai lasă-mă puţin,
Măcar numai câteva zile
Şi mă roşesc pe deplin.
Mă cobori apoi în vale
La Craiova şi Severin
Să-mi dea oltencele târcoale
Iar tu cu banii în chimir.
Ascultă-mi ruga şi povaţa
Nu mă scoate, vreau să stau,
Să vezi cum îţi râde mustaţa
De beneficiul care îl dau,
Iar când voi fi bătrân,
Matale fără griji şi amar.
Eu, care te-am servit din plin,
Să mă numeşti General.
Să fie şi mai mare bucuria,
De ce nu şi pe România!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!