Dialog
Fermierul îngândurat
Trece la control în vie
Îl ia pe Cardinal la întrebat
De ce coacerea întârzie.
- De, stăpâne! Sunt vinovat,
Dar ploile și mult frig...
Toate m-au întârziat,
Iar acum ziua mă încing.
- Eu, care am contat pe tine,
Fiind roz pe-o parte
Nu te-ai gândit și la mine
Și să-mi spui că nu se poate!
Gata! Te dau afară
Și plantez numai Crâmpoșie
Să fac mult vin iară,
Ca să scap de sărăcie!
- De ce să spun și mi-e rușine,
Dar mai lasă-mă puțin,
Măcar numai câteva zile
Și mă roșesc pe deplin.
Mă cobori apoi în vale
La Craiova și Severin
Să-mi dea oltencele târcoale
Iar tu cu banii în chimir.
Ascultă-mi ruga și povața
Nu mă scoate, vreau să stau,
Să vezi cum îți râde mustața
De beneficiul care îl dau,
Iar când voi fi bătrân,
Matale fără griji și amar.
Eu, care te-am servit din plin,
Să mă numești General.
Să fie și mai mare bucuria,
De ce nu și pe România!
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.