În Albastru
Spre nicăieri
mă desprind
și nevăzutul
mă împarte văzduhului.
Dincolo de asfințit
începe plutirea:
spiritul ieșit din lume,
unde moartea e o constantă,
se adauga infinitului.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din I Poeti Contemporanei (2013), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios
Vezi poezii despre moarte, poezii despre infinit, citate de Aneta Timplaru Horghidan despre infinit sau poezii despre albastru