În Albastru
Spre nicăieri
mă desprind
și nevăzutul
mă împarte văzduhului.
Dincolo de asfințit
începe plutirea:
spiritul ieșit din lume,
unde moartea e o constantă,
se adauga infinitului.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din I Poeti Contemporanei (2013), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.