Albastru, albastru...
Se pleacă cer pe mare din picuri albăstrele
Pe boabe întunecând în albastru-nchis de vie,
Se revărsând prin vene, în pasta pe hârtie
De-un băiețel în bleu, cu palme mititele.
Sclipește ametist în raze subterane
Prin prismele de roci din râuri cristaline
Spre funduri de atoli de bleuri pur divine,
Până-n afund de ghețuri de-arctice canioane.
E tonul de-o planetă ce-și are crez în Biblis,
Răsfrântă de milenii spre înaltul purității
Sălășuind fulgi, duhuri, pe sfera libertății
Topită-n cristalinul pe albastrul dintr-un iris.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre albastru, poezii despre râuri, poezii despre roci, poezii despre planete, poezii despre libertate, poezii despre hârtie sau poezii despre albăstrele