Zădărnicie

E-atâta liniște în mine
Mă doare jalnic nepăsarea,
Celor ce spun că îmi vor bine
Și-un dar frumos îmi fac: Uitarea!

Îmi plânge ochiul și suspină
Iar cerul sufletului meu,
Vorbește-ncet: n-ai nicio vină!
Fii demnă! cum ai fost mereu.

Zadarnic strigi pe nu știu unde
Și zgomote produci ades,
Ele răsar ca o Lumină
Chiar dacă nu te-au înțeles.

Scrii iar de dor și cu durere
Despre un zbucium fără rost,
Lumea-i o tristă adiere
Prin vieți ce vor striga: am fost!

Doar timpul și eternitatea
Mai par dispuse să asculte,
Romanța ce-i întâietatea
Iubirilor demult pierdute.

poezie de (27 iulie 2013)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook