Doctorul (Dedicație Dr. Florin Aurelian Străoneanu)
Pasant imperceptibil în spațiul citadin
Își dedicând tot haru-n ruralul cabinet,
Cu haina ades pe umăr se aplecând aldin
Își cară-n pungi din fișele-ntocmite berechet.
Din neiertată eroare de-un așa-zis program
Se pierde în steril din Hipocrate-n scrib
Plin de comunicate, raport la kilogram...
Cum pacient dentistul și-ar vindeca prin știrb.
E plin de carte sușă de diagnostic, cură,
Dar e polivalent ca o enciclopedie,
Pasionat de-a ști; istorie, cultură,
De animale, țări, credințe... E-o Messie.
Un timid incurabil preferă să cedeze
Și bani și adevăr la mult tupeu, la ură...
Își face meseria cu daru-i să trateze
Și trupul prigonit și suflete ce-ndură.
E-ndrăgostit de nou în lumea-i de sihastru,
Nu poate face rău, căci lasă de la sine...
Știe mai multe limbi, s-a educat măiastru
Modest și altruist... E simbolul de bine.
Îl am cred de prieten, îi sunt destăinuire,
Ne-ncredem reciproc, ne sfătuim ades.
De neînțeles la alții, mi-e foaie de citire
Cum drumul în pustiu ce-i singurul de-ales.
E tot mai rar să vezi identică făptură
Fără de ifos, dreaptă, poate un pic bizară,
Dozată la exces; veșminte, alcool, friptură...
E-un epicurian!... Un om s-aline-o țară!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
