Cuibul

Două rândunele mici,
Îmbrăcate-n salopete
Zboară-n curte la bunici
Şi măsoară un perete.

Îşi fac planuri fel de fel,
Se privesc şi râd în soare,
Bat din aripi mărunţel,
Da, s-au hotărât, se pare!

Vin şi pleacă-n zbor grăbit,
Parcă-s fulgere de smoală;
Ia te uită, s-a ivit
Pe perete-o mâzgăleală!

Aduc lutul pic cu pic
Şi-l lipesc cu măiestrie
Până iese un chirpic –
Rece lacrimă de glie.

Şi, chirpic lângă chirpic,
Ca o salbă de mărgele,
Cuibul creşte din nimic...
Dragoste de păsărele!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol (mai 2002)
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!