Războiul perpetuu

Atâtea împotrivă
Mi-au stat adeseori
Că nu ştiu ce derivă,
Mă-mpinge spre ninsori

Spre valul ce mă ţine
Ades prizonier
Ademeniri feline
Şi-o regulă de fier

C-atâtea lupte dure
Se duc fără favoruri
Şi nu se-ndur' să-ndure
Nimic fără omoruri:

O floare de cireş,
O pasăre de cântec,
O ţintă fără greş
Nesăţiosul pântec

Pe cât de meschin totuşi
Avar din cale-afară
Când un buchet de lotuşi
Înseamnă primăvară

Te miri dacă mai poate
La câte furtuni pomul
Ispitele cu toate
Îngenunchează omul

Zadarnică o scuză
De neputinţă plină
Cu jarul tras pe spuză
Şi vina fără vină

Că nimeni nu mai vinde
Permise de noroc
Şi-n traista cu merinde
Doar lipsuri se mai coc

Războiul care-l poartă
Hazardul, călăreţii
Cu cei ce cad din soartă
Pe luciurile gheţii

Trimişi, cine-i aşteaptă
ademeniţi? Victorii
Pe fiecare treaptă
Mereu mai iluzorii

Priviţi: se-ntoarce solul
Cu veştile lui rele
Şi jertfele obolul
Dau biete caravele

Mai cade o cortină
Şi cresc dezamăgiri
Norocul iar combină
Hazardu-aduce ştiri

Că iar se înfirip lupte
Şi lespedea o treci
Când numai dedesubt e
Azilul de zevzeci

Închipuiri deşarte
şi vanităţi. Abise,
Din vieţi cu geamuri sparte
Şi tot atâtea vise

Că valul se frământă
Şi trece nenorocul
Cu bietul om la trântă
Şi se închide jocul

De-ar fi doar să dureze
Cic-ar fi spus bătrâna
Când umflă-n metereze
Furtunile, Fortuna

Şi lunga acoladă
Lăsând loc la concluzii
Pătrunde în livadă
Un vânt de deziluzii

E mult mai mult ca mult
În plus să nu mai ceri
Copil născut adult,
Şi mai sărac ca ieri

Nisipul e fierbinte
Traseul e impus
N-ascultă de părinte
Şi suferă în plus

Presară zorii roşii
Aromele-n fâneaţă
Şi cântă iar cocoşii
O nouă dimineaţă

Mă simt o partitură
Cu note în culori
Din care vin şi fură
Necunoscuţi, comori

Ci iarăşi mă împrăştii
Aproape clandestin
Când trag copii cu prăştii
În cioburi de destin

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!