Oglinzile oglinzi reflectă

Această zi de tevatură plină
Când n-am cu cine un cuvânt să schimb
Prin camerele vieții mă tot plimb
Balanța lumii, spre absurd se-nclină

Simt printre degete curgând făină
Ciudată moară-a unui anotimp
Și măcinând frânturi dintr-un olimp
Pe o hârtie de tipar, velină

Oglinzile, oglinzi reflectă, ziduri
De ce-ai voit în ele să te-nsinguri
Când luptele se dau numai în ringuri
Și fețele învingătorilor au riduri?!
Asumă-ți bătăliile rămase
Cu ultimul ecou ascuns în oase!

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook