Floare de crin

Pe ramul vremii când ai răsărit
Zadarnic te-ai voit neînsemnată,
Miresme ca de rai s-au răspândit
Din taina firii tale-nveşmântată.

Aduni în cupă roua de pe cer
În candelă frumos mirositoare
Şi se topeşte gândul efemer
În zori de zi, de doru-ţi, dragă floare.

În straiul pur ghicesc podoabe noi,
Dai gâzelor tain în miez de zi,
Când stau pe sânul tău şi cântă-apoi
Sfioase lieduri mugurilor vii.

Pe ramul vremii iar ai înflorit
Şi ţi-ai deschis corola ne-ntinată,
Miresme ca de rai, fără sfârşit,
S-au răspândit din mantia-ţi curată.

Iar de pe ram de ai plecat, am strâns
Duios, şirag de mici mărgăritare,
E bucuria-nghiocată-n plâns
C-apari şi-n primăvara următoare.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!