Umbrilii tele (poezie în grai bănăţean )

Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paş îmbătaţ dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara –mi pierdută şe piere...

Lumini şi umbre ocesâce
Mă ung, şă împleceşce un dor
În urma nopţâlor- sâce
Dă gânduri beceje şe dor.

Păsăşce şi noapcea şi ea
Doi paş să – mpârângă şî pier
Ş-atâta vară – oi avea
Ş-atâta noapce măi şer...

Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneaţa pot s-o primesc
Când nu ce duşi, nişi nu vini...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!