Pata din amurg
îl vedeam adese
zilele propice
când cădeau popice
nucile culese
toamnele din burg
rar câte-o cireadă
se oprea să vadă
pata din amurg
stanța un popas
pasărea străină
ne umplea de vină
fiecare ceas
tandră o busolă
scotea dintre ace
clipele vorace
ultima consolă
zborul absolut
ruga în tăcere
singura avere
teama de rebut
când sosea inapt
se uscase izul
clătinând parbrizul
fiecărui rapt
a trecut o brișcă
vadul în amont
cu un aer tont
împărțind la frișcă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre frică
