Acestui april

Acestui april răvăşit luciferic
Mărturisesc entuziaste vijelii de Început
Şi lângă pacea florilor, pe întuneric,
Tăcerea mea ciudată şi singură a apărut.
Cer voievodal de-asupra Mării Negre,
Corăbiile trecutului cu stea la proră,
Ca nişte umbre sau, poate, obsesii negre,
Le strig de pe ţărm şi le pierd în auroră.
Imaginaţia delirează. Încotro? Cine eşti?
Cu lacrimă lăuntrică a materiei vorbeşti.
Numai Vega şi rouă, şi iarbă, şi mirişti
Umblă prin atâtea văzduhuri şi nelinişti.
Murmur pelagic răzbate de sus, vertical.
Şi scoici, şi transparenţe, şi-n veci itinerar.
Hai caravană de vâslaşi cu haine de var,
Hai viaţă de abur şi somn, neştiută pe mal.

poezie de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!