Numai una

Lasă-mi numai una
Din nopţile toate
Amiroase luna
A singurătate

Ci dacă mă văd
Admirând stingher
Ca la un prăpăd
Cum plouă din cer,

Auru-n şuviţe
Pentru plete lucii
Prin livezi şi viţe
Cântă iarăşi cucii;

Şi tu poţi să mergi
În altă galaxie
cu oglinzi. Să ştergi
(Ce profilaxie!),

Rănile ca semne
Ce-au să ni se-ntâmple
Morţii noastre demn e,
Să ne bată-n tâmple.

Şi-ai să-mi trimiţi veşti
Eu le voi percepe
Când bat în fereşti
Luceferii de pe,

boltă. Şi-am să spun
oamenilor: - Vai,
Mai bine nebun
Mă năşteam şi-ncai

Le strigam amare
Vorbele spăşit
Tragică eroare
Mitul s-a sfârşit!

Ori aşa, întruna
Nopţile, cu toate
Că le ştie luna
Îmi sunt numărate.

Una numai lipsă
Aş putea să-ndur
Şi dacă nu-i chip să
O obţin, o fur!

Dă-mi din nopţi atâta:
Una care-ţi cer
Rugăminţi, a câta
Ultima, Prier

Mi-o va da. Şi darul
Cade-mi rău. Sau nu-mi,
Ca din calendarul
Unei alte lumi.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!