Numesc "imaginaţie auditivă" simţul silabei şi al ritmului, pătrunzând adânc sub nivelul conştient al gândirii şi al simţirii, dând vigoare fiecărui cuvânt î...

Numesc "imaginaţie auditivă" simţul silabei şi al ritmului, pătrunzând adânc sub nivelul conştient al gândirii şi al simţirii, dând vigoare fiecărui cuvânt în parte; cufundarea în ceea ce e arhaic şi uitat de mult, întoarcerea spre obârşii de unde se aduce ceva înapoi; căutarea începutului şi sfârşitului. Ea operează prin sens, desigur; sau nu despărţită de sens, în accepţia obişnuită a cuvântului: contopeşte ceea ce e vechi şi a fost anulat cu ceea ce e banal, curent şi cu ceea ce e nou şi surprinzător, mentalitatea străveche şi cea mai civilizată.

T.S. Eliot în Practica poeziei şi a criticii (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!