Numesc "imaginație auditivă" simțul silabei și al ritmului, pătrunzând adânc sub nivelul conștient al gândirii și al simțirii, dând vigoare fiecărui cuvânt î...
Numesc "imaginație auditivă" simțul silabei și al ritmului, pătrunzând adânc sub nivelul conștient al gândirii și al simțirii, dând vigoare fiecărui cuvânt în parte; cufundarea în ceea ce e arhaic și uitat de mult, întoarcerea spre obârșii de unde se aduce ceva înapoi; căutarea începutului și sfârșitului. Ea operează prin sens, desigur; sau nu despărțită de sens, în accepția obișnuită a cuvântului: contopește ceea ce e vechi și a fost anulat cu ceea ce e banal, curent și cu ceea ce e nou și surprinzător, mentalitatea străveche și cea mai civilizată.
T.S. Eliot în Practica poeziei și a criticii (1933)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.