Vremea frigului

Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm și împrumut
Cerbii și cerboiacele la rut
Poartă-n coarne ghețurile sloi

Atâta frig din cale-afară
Ca niște saci de piele crudă
Din care câte-o paparudă
Tot scoate vorbe de ocară

Silabele-ntre noi îngheață
Ca portativele de ger
Cu țurțuri coborând din cer
Printre luceferii de ceață

Pătrunde frigul în cetate
Și în fiecare dintre noi
Cărțile-i prezintă pe eroi
Înghețați de veacuri în tratate

Și frigu-a devenit o lege
Din care încă facem parte
Colibe vechi cu geamuri sparte
De pe domeniul unui rege

În case și în suflete e frig
Apele îngheață în fiorduri
Și ne trecem viața-n dezacorduri
Pentru-o pâine sau un biet covrig.

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook